Ce trebuie sa stim despre tratament hipermetropie?
Multi oameni stiu ca hipermetropia este o afecţiune a capacităţii de refracţie oculară specifică persoanelor vârstnice.
Această afecţiune nu cunoaşte forme grave de degenerescenţă, iar prescripţiile medicale sunt necostisitoare şi nu prezintă riscuri.
Asadar, cum definim hipermetropia?
Hipermetropia este o afecţiune oftalmologică şi constă în incapacitatea de a focaliza obiectele din proximitate sau depărtare din cauza unor modificări apărute la nivelul corneei şi cristalinului (ex: aplatizarea corneei).
Corneea şi cristalinul (numite şi lentile oculare) oferă permeabilitatea razelor de lumină focalizate pe retină, care sunt mai departe trimise la encefal.
Însă odată cu trecerea timpului claritatea şi rigoarea acestora se deteriorează, modificându-şi diametrele şi formele.
Ochiul îşi pierde capacitatea de acomodare, iar valoarea dioptriilor creşte. Astfel se instalează hipermetropia.
Mai clar fie spus, persoanele care suferă de hipermetropie au vederea înceţoşată, pot focaliza clar obiectele aflate la depărtare, dar le plasează într-un plan mult mai apropiat decât sunt ele în realitate.
Hipermetropia se manifestă prin dificultatea de a focaliza obiectele aflate în apropiere, deoarece razele se strâng după retină şi nu în retină aşa cum e normal.
Cum aflam daca suferim de hipermetropie?
Hipermetropia, ca majoritatea afecţiunilor oftalmologice, poate fi diagnosticată prin intermediul testelor de rutină.
Acestea includ: anamneza (investigaţii verbale legate de istoria medicală a pacientului şi a familiei), testele vizuale care includ testarea acuităţii (prin care se poate depista afecţiunea şi în forma ei precoce), a câmpului vizual şi a refracţiei, oftalmoscopia (realizată cu ajutorul unui instrument cu lentile şi sursă de lumină) pentru examinarea componentelor corpului ocular.
Conform procedurii de confirmare a hipermetropiei, acomodarea se va dilata şi minimaliza prin introducerea unor substanţe cicloplegice în ochi sub formă de picături.
Pe lângă acestea, există şi o metodă de diagnosticare a hipermetropiei la copii, prin surprinderea unor imagini video.
Această metodă se numeşte fotoscreening şi nu necesită cooperarea copilului, care se dovedeşte de cele mai multe ori neastâmpărat mai ales în situaţiile de examinare medicală.
Ce recomandari primim pentru tratament hipermetropie?
Tratament hipermetropie nu este necesar în formele lui radicale (intervenţie chirurgicală), decât în cazurile severe ale afecţiunii.
Prescripţiile uzuale pentru un tratament hipermetropie sunt lentilele de contact şi ochelarii, acestea fiind două opţiuni terapeutice eficiente şi necostisitoare.
Spre deosebire de ochelari, lentilele au capacitate de refracţie şi în centru şi la periferie.
O altă formă de tratament hipermetropie este intervenţia chirurgicală care constă în modificarea formei corneene sau în alungirea axului globului ocular, pentru a crea astfel condiţiile necesare permeabilităţii fasciculelor luminoase pe retină şi nu sub retină, aşa cum se întâmplă în cazul acestei afecţiuni.
Există mai multe metode chirurgicale de tratament hipermetropie, printre care:
Intervenţiile chirurgicale cu ajutorul laserului sunt cel mai frecvent utilizate ca tratament hipermetropie,însă implică o mult mai mare dificultate decât în cazul tratării miopiei, pentru că, spre deosebire de aceasta, eliminarea hipermetropiei presupune remodelarea corneei şi nu aplatizarea acesteia.
Există trei procedee principale de intervenţie ca tratament hipermetropie cu ajutorul laserului:
- keratomielia, este utilizată pentru înmuierea punctului central al corneei în cazurile de hipermetropie uşoară şi temperată.
Vindecarea şi refacerea câmpului vizual sunt mult mai rapide;
- keratectomia fotoreactivă, acţionează prin înmuierea şi remodelarea corneei şi are un caracter similar keratomieliei şi aceleaşi implicaţii postoperatorii;
- keratoplastia termică, acţionează prin scurtarea fibrelor de colagen din interiorul corneei cu ajutorul energiei calorice.
Această metodă de tratament al hipermetropiei poate favoriza apariţia astigmatismului.
Implantarea de lentile intraoculare cristaliniene implică pierderea capacităţii de acomodare, însă de cele mai multe ori este cea mai adecvată metodă de tratare a hipermetropiei în cazul persoanelor vârstnice.
Intervenţia chirurgicală este total proscrisă dacă pacientul prezintă şi alte afecţiuni asociate (glaucom, keratocon, diverse leziuni oculare etc.), dacă îşi administrează medicamente care pot încetini procesul de vindecare sau dacă sistemul imunitar al pacientului este slăbit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu